Despre curve !

Curva este o fiinta libera, inconfortabila. Nu te relaxezi langa ea, nu exista fente, smecherii, e logica lui da sau nu, fara posibilitati. Pe nevasta-ta poti sa o prostesti cand te pui in pat ca o iubesti enorm, ca apoi sa iti urmaresti comod meciul ori serialul, ori dracu’ mai stie ce magarii. Curvei nu ii faci figuri de genul asta, nu tine, nu poti. Te iubeste atat de mult, atat de acuma incat te vei comporta precum cainele lui Pavlov, instinctiv o vei iubi. O lamaie mancata in fata ta te face sa salivezi, fara echivoc, curva te face sa o iubesti, ori mai bine zis sa iubesti. A iubi e superlativul absolut, cand iubesti nu decizi pana unde se intinde, iubesti lumea toata. Ai fost indragostit, sti despre ce vorbesc. Sa sari, sa urli, sa ii strangi pe toti in brate, sa salvezi toate sufletele triste, planeta intreaga e datoare sa participe la sentimentul tau si iti vine sa faci orice pentru asta. Curva s-ar putea sa nu stie nimic despre libertate, etica, si alte amanunte teoretice, ea e elementara, arhetipala. E libera prin definitie pana in ultimele consecinte, intr-adevar libera, infricosator de libera. In evul mediu o numeau vrajitoare si o ardeau pe rug, astazi i-au spus curva si au redus-o la numele asta, au facut tot posibilul sa arda orice legatura a numelui cu realitatea, sa inlocuiasca realitatea cu un nume. Ce e mai groaznic?

E tratata cu rautatea batranilor, care au intotdeuna ceva impotriva tinerilor, in primul rand pentru ca nu ii inteleg, dar in esenta pentru ca sunt dovada neputintei lor. Daca eu nu pot fi liber, intr-adevar liber, decretez libertatea ca fiind asta pe care o pot savarsi si tot ceea ce va depasi limitele va deveni automat condamnabil. Curva e condamnata pentru ca in fapt e evidenta neputintei mele. Si cui mama naibii ii place sa i se spuna in fata ca e incompetent? Din motivul asta nu vei iubi o curva pana la capat, pentru ca vei face eforturi colosale, eforturi ce il vor face pe Sisif sa isi reconsidere chinul, pentru a iubi. Si poate ca ai reusi, din pacate tu nu esti tu, ci esti impresia tuturor celorlalti despre tine. Nu ai suporta gandul sa ti se aplice stigmatul si sa fi pus deoparte, fara interes pentru ei, singur. Esti insuficient pentru a fi singur. Si doar daca ai intelege ca e sansa ta pentu a fi tu, real, fara masti, si doar daca ai avea destul curaj sa te asumi, sa dai cu tifla lumii si sa o reduci tu pe ea la o nota de subsol.

Sa ai curajul si orgoliul de a fi singurul (in sfarsit cred ca am reusit sa inteleg ce vrea sa zica Cioran prin: “singuratatea nu te invata ca esti singur ci ca esti singurul”). La ce iti foloseste lumea daca te iubeste “doar daca…” la ce iti foloseste daca nici macar nu te iubeste pe tine ci imaginea lor despre tine. Curva nu isi face pareri, te iubeste asa, iti iubeste toate potentele, tot ce nu sti ca esti. Ea nu are asteptari de la tine, stie de la inceput ca in cele din urma o vei abandona si totusi spera, crede, vrea ca tu sa fi intamplarea finala, definitiva. Spre deosebire de tine, curva stie ce e, se asuma. Nu poate fi altceva. Si cat de frumos, atata lipsa de minciuna te face sa ametesti. Tu care esti oricine si orice, in functie de nevoi, cum sa poti intelege ceva ce este ceea ce este. Maxima tautologie a umanitatii si poate unica care nu intareste pe parcursul ei acelasi adevar. Paradoxal, privind lucrurile in felul asta nici nu o mai putem numi tautologie. In fapt nici nu este. In situatia asta esti absolut ignorant si propria ta ignoranta te renaste ca monstru. Vei fi unul dintre ceilalti, e singura data cand vei insela cu adevarat in viata ta, pentru ca e singura data cand ai fost iubit cu adevarat. Si pana la sfarsit ai fi fost iubit. Nemultumirea ta ca la urma nu ar fi cazut genericul in care sa fi amintit, te va face de azi inainte sa te multumesti doar cu citirea genericelor. Nu ruleaza nici un film, progamul s-a terminat, e totul comod. Si e liniste. Surzenia beethoveniana decat auzul celor care au degeaba urechi de auzit. De aici incolo e vremea scrasnitului dintilor pentru tine. Si apoi comod, fara eforturi, placiditatea femeii de langa tine, multumirea ta placida, moace scarboase, afisate volubil si complezent prin lume.

De aici incolo vreme eroica si bunatate absoluta pentru curva. Ca Isolda, ca Elena din Troia, ca orice curva anonima sau celebra. Curva pierde toate bataliile razboiului, niciodata razboiul. Eroismul curvei e absolut gratuit insa nu e niciodata o gratuitate. De ce e gratuit e usor de inteles, iubeste total stiind ca treaba asta nu va avea finalitate. De ce nu e gratuitate, tocmai din aceleasi motive. Cate eforturi, cat chin, cat devotament pentru ceva ce e absolut cert ca se sfarseste. Si totusi ca si cum niciodata nu s-ar sfarsi. Salvarea noastra: suntem in viata. Implinirea noastra: sa iubim cu puterea curvei. Niciodata. Nu avem noi curajul sa fim suferinzi. Curva este ontologic suferinda, atat de suferinda incat sfintii ar invidia-o. Tristetea ei ca o boala fara rautatea bolnavilor. Cu siguranta Kant a cunoscut ceva curve inainte de a inventa imperativul categoric. Cu toate astea bunatatea curvei depaseste limitele normelor kantiene.

Tristetea curvei se naste din acuta constientizare a imposibilitatii demersului ei. E acelasi gen de constientizare a oricaruia dintre noi in fata mortii. Din pacate nu prea suferim de constienta asta, ne comportam ca si cand am fi vesnici. Iar cei care sufera (de orice gen de constienta acuta) sunt decretati genii sau nebuni si pusi deoparte. Curva e poarta de acces a mediocrului spre nebunie, spre genialitate. E concesia pe care ne-o face Dumnezeu noua celor ce nu avem sansa simtirilor totale, noua celor ce nu avem viziunea adevarului. Cine da cu piatra? Cine va mai da cu piatra? Toti.

sursa: scrieri.ro

Cand e iubire

Iubire e cand in raport cu ea tot ceea ce fundamentezi pe ratiune nu functioneza. 

Liniste e cand accepti ca nu trebuie sa fundamentezi iubirea pe ratiune.

Femeile sunt niste balti

Femeile sunt balti sau iazuri pline cu peste. Barbatii, pescari infocati, se vantura adesea pe marginea lor aruncandu-si unditele. Putini sunt insa aceia care pornesc sa inoate si sa-si fixeze navoadele in mijlocul iazului. Bucuria pestelui mic te inlatura cateodata de la adevarata fericire. E greu sa faci diferenta intre lacomie si provocare.

Solistul trupei Vunk: "85% dintre românce sunt piţipoance"

Confesiunea cântăreţului începe cu o întrebare retorică: "Cine caută femeia perfectă? Asta ar însemna că nu ar mai avea cum să evolueze lângă mine, poate doar să involueze şi nu e un gand prea plăcut asta. Îmi plac femeile imperfecte", mărturiseşte artistul. În ceea ce priveşte calitatea femeilor din România, acesta este de părere că: "85 din 100 de românce sunt piţipoance. Sunt mai multe tipuri de piţipoance: cele care se mândesc cu asta, mai sunt cele care nu vor să recunoască asta, dar sunt oricum, şi mai sunt cele care nu-şi permit să fie piţipoance veritabile şi sunt doar piţipoance cocalare".